Aici poate fi textul referitor la autor
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

ȘCOALA CU CLASELE I-VIII ȘIRINEASA

 

3. LEGEA 84/1995

TITLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ.
Art. 2. - În România, învăţământul constituie prioritate naţională.
Art. 3. -
(1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale.
(2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.
Art. 4. -
(1) Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane, prin:
a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;
b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;
c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;
d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii;
e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi mediul înconjurător;
f) dezvoltarea armonioasă a individului, prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului;
g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile, producătoare de bunuri materiale şi spirituale.
(2) Învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român.
(3) Finalităţile şcolii româneşti se realizează prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi practica şcolară, conform obiectivelor fiecărui nivel de învăţământ.
Art. 5. -
(1) Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă.
(2) Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează dreptul la educaţia diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional.
Art. 6. - Învăţământul general obligatoriu este de 8 clase. Frecventarea obligatorie a învăţământului de 8 clase încetează la vârsta de 16 ani.
Art. 7. -
(1) Învăţământul de stat este gratuit.
(2) Pentru unele activităţi se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(3) Învăţământul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Fondurile destinate învăţământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat şi în bugetele locale.
(4) Învăţământul poate fi finanţat şi de către agenţi economici.
(5) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.
(6) Statul îi sprijină material, cu precădere, pe elevii şi studenţii care obţin rezultate foarte bune la învăţătură şi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni.
(7) Statul şi alţi factori interesaţi subvenţionează activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.
(8) Instituţiile şi unităţile de învăţământ sunt persoane juridice, cu excepţia şcolilor care au numai clasele I-IV.
Art. 8. -
(1) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În fiecare localitate se organizează şi funcţionează clase cu limba de predare română.
(2) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate, în condiţiile prezentei legi.
(3) Studiul şi însuşirea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate.
(4) Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel particular, documentele şcolare oficiale se întocmesc în limba română.
Art. 9. -
(1) Planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară. În învăţământul primar religia este disciplină obligatorie, în învăţământul gimnazial este opţională, iar în învăţământul liceal şi profesional este facultativă. Elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
(2) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Învăţământului organizarea unui învăţământ specific, corespunzător necesităţilor de pregătire a personalului de cult, numai pentru absolvenţii învăţământului gimnazial sau liceal, după caz. Ele răspund de elaborarea programelor de studii, care se aprobă de către Secretariatul de Stat pentru Culte şi de Ministerul Învăţământului.
Art. 10. -
(1) Reţeaua unităţilor şi instituţiilor învăţământului de stat este organizată şi aprobată de Ministerul Învăţământului, în concordanţă cu dinamica demografică şi cu necesităţile de formare profesională, actuale şi de perspectivă.
(2) Autorităţile locale şi agenţii economici pot înfiinţa şi finanţa unităţi şcolare, în condiţiile legii.
(3) Ministerul Învăţământului poate aproba organizarea de unităţi şi instituţii de învăţământ în care predarea să se facă în limbi de circulaţie internaţională, în condiţiile prezentei legi. În aceste şcoli, Limba şi literatura română, Istoria românilor şi Geografia României se predau şi se examinează în limba română.
(4) Ministerul Învăţământului poate aproba organizarea de unităţi de învăţământ sau clase constituite din elevi capabili de performanţe.
(5) În condiţiile prezentei legi, se pot organiza unităţi de învăţământ cu predarea în limba română, pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate.
(6) Ministerul Învăţământului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligaţia să sprijine învăţământul în limba maternă în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.
Art. 11. -
(1) Învăţământul nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice.
(2) În unităţile şi spaţiile de învăţământ se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică.
(3) În învăţământ se interzice prozelitismul religios.
(4) În spaţiile destinate procesului de învăţământ, în unităţi de cercetare ştiinţifică, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învăţământ, în cămine, internate, cantine, cluburi, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexe cultural-sportive, palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sunt interzise activităţile care încalcă normele generale de moralitate, primejduind sănătatea fizică sau psihică a tineretului.
Art. 12. -
(1) Ministerul Învăţământului, pe baza consultării celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele sistemului de învăţământ în ansamblul său, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învăţământ.
(2) Organizarea şi conţinutul învăţământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii unităţile şi instituţiile de învăţământ create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii părinţilor sau tutorilor legal instituiţi ai elevilor.
(3) Ministerul Învăţământului, consultând factorii interesaţi în organizarea unor forme şi tipuri specifice de învăţământ, răspunde de elaborarea planurilor de învăţământ, programelor analitice şi a manualelor şcolare pentru învăţământul preuniversitar. În învăţământul superior, planurile de învăţământ şi programele analitice se stabilesc conform autonomiei universitare şi standardelor naţionale.
Art. 13. - Autonomia universitară este garantată.
Art. 14. - Alternativele educaţionale pot fi organizate în sistemul de învăţământ de stat şi particular, pe baza evaluării şi validării lor de către Ministerul Învăţământului.

TITLUL II
Sistemul naţional de învăţământ

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune

Art. 15. -
(1) Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi educare.
(2) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ, de stat şi particulare.
(3) Privatizarea instituţiilor şi unităţilor de învăţământ de stat este interzisă.
(4) Învăţământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenţa şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale.
(5) Sistemul naţional de învăţământ are următoarea structură:
a) învăţământ preşcolar: grupele mică, mijlocie şi mare, de pregătire pentru şcoală;
b) învăţământ primar: clasele I-IV;
c) învăţământ secundar:
-învăţământ gimnazial: clasele V-VIII;
-învăţământ profesional;
-învăţământ liceal: clasele IX-XII (XIII);
d) învăţământ postliceal;
e) învăţământ superior:
-învăţământ universitar;
-învăţământ postuniversitar;
f) educaţie permanentă.
(6) Învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal formează învăţământul preuniversitar.
(7) Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Învăţământului, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Învăţământului, cu respectarea autonomiei universitare.
(8) Formele de organizare a învăţământului sunt: învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă.
(9) În sistemul educaţiei permanente se poate practica învăţământul prin corespondenţă sau la distanţă.
(10) Învăţământul general obligatoriu, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, este învăţământ de zi.
(11) În sistemul de învăţământ pot funcţiona unităţi-pilot şi de aplicaţie.
(12) În raport cu condiţiile existente, pot funcţiona grupuri şcolare în care se organizează învăţământ profesional, liceal şi postliceal, cu o conducere unică.
Art. 16. -
(1) Sistemul naţional de învăţământ are caracter deschis, asigurând posibilitatea trecerii de la un profil la altul, în condiţiile stabilite prin regulament.
(2) Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova doi ani de studii într-un an şcolar sau universitar.
Art. 17. -
(1) Ministerul Învăţământului, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regulă, în localităţile în care aceştia domiciliază.
(2) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, şcolarizaţi într-o altă localitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă şi internat, cu sprijinul Ministerului Învăţământului, al autorităţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunităţilor locale, al societăţilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.

CAPITOLUL II
Învăţământul preşcolar

Art. 18. -
(1) Învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-7 ani, în grădiniţe de copii cu program normal, prelungit şi săptămânal.
(2) Grădiniţele se înfiinţează de către inspectoratele şcolare.
(3) Agenţii economici şi alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice pot înfiinţa şi finanţa grădiniţe, cu acordul inspectoratelor şcolare, în condiţiile legii.
Art. 19. - Pentru asigurarea continuităţii între învăţământul preşcolar şi cel primar se instituie şi se vor generaliza treptat grupele pregătitoare pentru şcoală, cuprinzând copii de 5-6 (7) ani. Costurile şcolarizării vor fi suportate de către Ministerul Învăţământului.

CAPITOLUL III
Învăţământul primar

Art. 20. -
(1) Învăţământul primar se organizează ca învăţământ de zi şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă, în cadrul şcolilor cu clasele I-IV, I-VIII sau I-XII (XIII).
(2) În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv.
(3) La cererea părinţilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa I şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(4) Ministerul Învăţământului poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit, până la vârsta de 14 ani, primele patru clase ale învăţământului general obligatoriu.

CAPITOLUL IV
Învăţământul secundar

Secţiunea 1
Învăţământul gimnazial

Art. 21. -
(1) Învăţământul gimnazial funcţionează în cadrul şcolilor cu clasele I-VIII sau I-XII (XIII).
(2) În mod excepţional, învăţământul gimnazial se poate organiza şi ca învăţământ seral sau fără frecvenţă, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei.
Art. 22. -
(1) Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învăţământului, la următoarele discipline: Limba şi literatura română, Matematică, Istoria românilor şi Geografia României. Elevii aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi o probă la Limba şi literatura maternă.
(2) În caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi susţinut în oricare dintre sesiunile ulterioare.
(3) Elevilor care promovează examenul de capacitate li se acordă certificat de capacitate. Celor care nu promovează examenul de capacitate li se eliberează, la cerere, copie de pe foaia matricolă.

Secţiunea a 2-a
Învăţământul liceal

Art. 23. -
(1) Învăţământul liceal cuprinde clasele IX-XII (XIII) - învăţământ de zi - şi clasele IX-XIII - învăţământ seral sau fără frecvenţă.
(2) Reţeaua liceelor de stat este aprobată de Ministerul Învăţământului, la propunerea inspectoratelor şcolare şi, după caz, cu consultarea altor factori interesaţi, fiind publicată înaintea examenului de capacitate; numărul de locuri şi de clase se aprobă anual, în funcţie de cerinţele locale şi naţionale.
(3) Învăţământul liceal seral şi fără frecvenţă, cu clasele IX-XIII, funcţionează în liceele stabilite de inspectoratele şcolare.
Art. 24. -
(1) Învăţământul liceal funcţionează, de regulă, cu următoarele profiluri: teoretic - real şi umanist -, informatic, pedagogic, tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan, militar, de artă, sportiv şi teologic.
(2) Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învăţământului, clase cu specializări mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale.
(3) La liceele de specialitate care, pe lângă diplomă de bacalaureat, eliberează şi atestat profesional, durata studiilor poate fi şi de 5 ani şi este stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Art. 25. -
(1) Admiterea elevilor în învăţământul liceal se face prin concurs, care se desfăşoară pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învăţământului.
(2) La concursul de admitere în învăţământul liceal se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu cu certificat de capacitate.
(3) Înscrierea la concursul de admitere în învăţământul liceal de zi se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacă la data începerii anului şcolar elevul nu depăşeşte vârsta de 17 ani.
(4) Concursul de admitere în liceu constă în următoarele probe:
a) Limba şi literatura română - scris;
b) Limba şi literatura maternă - scris, probă susţinută de candidaţii care se înscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare ale minorităţilor naţionale;
c) Matematică - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de artă şi sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplină din profilul liceului - scris;
d) probe de aptitudini specifice pentru anumite tipuri de licee, stabilite în metodologie; aceste probe se susţin înaintea concursului de admitere şi au caracter eliminatoriu.
Art. 26. -
(1) Studiile liceale se încheie cu examen de bacalaureat, diversificat în funcţie de profilul liceului, de profilul clasei şi de opţiunea elevului. Examenul de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:
a) Limba şi literatura română - scris şi oral;
b) Limba şi literatura maternă - scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;
c) Matematică - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de artă şi sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplină socioumană - scris;
d) Istoria românilor - oral;
e) una dintre limbile străine de circulaţie internaţională studiate în liceu - oral;
f) o probă la alegere dintre: Fizică, Chimie, Biologie, Geografia României - oral;
g) o disciplină de profil sau opţională, la alegere, alta decât cea din probele susţinute anterior - oral.
(2) Promovarea disciplinei de profil şi a unei probe practice, însoţită de o lucrare de specialitate, dă dreptul la obţinerea atestatului profesional.
(3) Lista disciplinelor socioumane, de profil şi opţionale, nenominalizate la alin. (1) lit. c) şi g), conţinutul programelor şi modul de desfăşurare a bacalaureatului - real, umanist şi de profil - se stabilesc de către Ministerul Învăţământului şi se dau publicităţii până la data începerii anului şcolar.
Art. 27. -
(1) Examenul de bacalaureat se susţine în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. Comisia este condusă de un preşedinte, numit de Ministerul Învăţământului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor.
(2) În decursul unui an şcolar se organizează o singură sesiune de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice.
(3) Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decât cele în care se susţine bacalaureatul.
(4) Numărul comisiilor şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară examenul de bacalaureat se stabilesc de către Ministerul Învăţământului.
(5) Candidaţii se pot prezenta pentru susţinerea examenului de bacalaureat de cel mult trei ori.
Art. 28. -
(1) În urma promovării examenului de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat şi, după caz, atestatul profesional. Eliberarea atestatului profesional, prevăzut la art. 26 alin. (2), nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat.
(2) Absolvenţilor de liceu fără diplomă de bacalaureat li se eliberează, la cerere, certificat de absolvire şi copie de pe foaia matricolă.
(3) Absolvenţii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obţinut media 10, primesc diplomă de merit.

Secţiunea a 3-a
Învăţământul profesional

Art. 29. - Învăţământul profesional se organizează ca învăţământ de zi sau seral, prin şcoli profesionale şi şcoli de ucenici. Aceste şcoli pot funcţiona independent sau pe lângă grupuri şcolare.
Art. 30. -
(1) Reţeaua învăţământului profesional este organizată de către Ministerul Învăţământului, cu consultarea factorilor interesaţi.
(2) Reţeaua învăţământului profesional, meseriile pentru care se şcolarizează şi numărul de locuri aferente se dau publicităţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar.
(3) Planurile de învăţământ şi programele analitice se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Învăţământului, cu consultarea factorilor interesaţi.
Art. 31. -
(1) La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu certificat de capacitate.
(2) Durata studiilor în şcolile profesionale este de 2-4 ani.
(3) Admiterea în şcolile profesionale se face pe bază de probe stabilite şi elaborate de unităţile de învăţământ respective.
Art. 32. - Şcolile profesionale organizează, la cererea agenţilor economici şi a instituţiilor publice sau particulare, pe bază de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesională.
Art. 33. -
(1) La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu, cu sau fără certificat de capacitate, în vederea însuşirii unor deprinderi preponderent practice.
(2) Durata studiilor în şcolile de ucenici este de 1-3 ani.
(3) Şcolile de ucenici funcţionează în cadrul şcolilor profesionale.
(4) Admiterea în şcolile de ucenici se face prin testări specifice meseriei.
Art. 34. -
(1) Cursurile şcolii profesionale şi ale şcolii de ucenici se încheie cu examen de absolvire.
(2) Diploma de absolvire conferă dreptul de a exercita meseria pentru care absolventul a fost pregătit.
Art. 35. - Organizarea învăţământului profesional, admiterea şi examenul de absolvire sunt reglementate de Ministerul Învăţământului, prin metodologie specifică.
Art. 36. - Cursanţii şi absolvenţii învăţământului profesional cu certificat de capacitate pot urma studiile în învăţământul liceal prin concurs de admitere, în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL V
Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv

Art. 37. -
(1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se aprobă de către Ministerul Învăţământului, la propunerea inspectoratelor şcolare.
Art. 38. - În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:
a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu clasele primare;
b) admiterea se face prin testarea aptitudinilor specifice;
c) planurile de învăţământ sunt adaptate profilului;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de către Ministerul Învăţământului;
e) examenul de capacitate include şi o probă practică, specifică domeniului artistic sau sportiv studiat;
f) programele analitice pentru învăţământul liceal de artă şi învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele stabilite pentru profilul teoretic-real sau umanist.
Art. 39. - Pentru fiecare profil al învăţământului de artă şi al învăţământului sportiv se eliberează certificat de capacitate, respectiv diplomă de bacalaureat, care atestă specialitatea absolvită.
Art. 40. -
(1) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, Ministerul Învăţământului poate organiza cluburi şcolare, şcoli şi licee cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.
(2) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă, Ministerul Învăţământului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acordă burse şi alte forme de sprijin material.
(3) Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi celelalte ministere interesate au obligaţia să sprijine financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul sportului şi al artelor.

CAPITOLUL VI
Învăţământul special

Art. 41. -
(1) Învăţământul special se organizează de către Ministerul Învăţământului, pentru preşcolarii şi elevii cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament, sau cu deficienţe asociate, în scopul instruirii şi educării, al recuperării şi integrării lor sociale.
(2) Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizează prin unităţi de învăţământ special, în grupe şi clase speciale din unităţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unităţi de învăţământ obişnuite, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
Art. 42. -
(1) Învăţământul special este gratuit.
(2) Pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic specializat, organizarea şi evaluarea învăţământului special se fac de către Ministerul Învăţământului. Finanţarea învăţământului special este asigurată de Ministerul Învăţământului şi de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societăţilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului.
Art. 43. - Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiză, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare.
Art. 44. - Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, programe analitice, manuale şi metodologii didactice elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de către Ministerul Învăţământului.
Art. 45. -
(1) În învăţământul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers sau dinspre căminul-şcoală spre şcoala specială şi invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză şi de către psihologul şcolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal.
(3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învăţământul de masă până la absolvirea învăţământului primar, continuă procesul de educaţie în unităţi ale învăţământului special - gimnazial, profesional, liceal şi postliceal - diferenţiat după tipul şi gradul handicapului.
Art. 46. - Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, împreună cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viaţa activă, în forma corespunzătoare de muncă, a absolvenţilor învăţământului special, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

CAPITOLUL VII
Unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar

Art. 47. -
(1) La nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lângă unele unităţi de învăţământ reprezentative în zona respectivă se organizează centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învăţământ special integrat.
(2) Centrele logopedice interşcolare funcţionează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia îndrumării educatoarelor, învăţătorilor şi institutorilor în metodica dezvoltării şi corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire.
(3) Pentru copiii cu boli cronice, Ministerul Învăţământului organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţilor sanitare respective.
Art. 48. -
(1) Pentru copiii orfani sau pentru cei cărora nu li se pot asigura condiţii de viaţă în familia naturală, în familia adoptivă sau în plasament familial, funcţionează case de copii în subordinea inspectoratelor şcolare.
(2) Casele de copii funcţionează separat de unităţile învăţământului special.
(3) Transferarea dintr-un judeţ în altul a copiilor abandonaţi sau orfani de ambii părinţi se poate face numai cu aprobarea Ministerului Învăţământului. Şcolarizarea lor se va face în conformitate cu art. 8.
(4) Inspectoratele şcolare pot înfiinţa şi organiza, cu acordul Ministerului Învăţământului, case de copii de tip familial.
Art. 49. -
(1) În judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţionează centre sau cabinete de asistenţă psihopedagogică; acestea asigură şi activitatea de orientare şcolară şi profesională.
(2) Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului învăţământului.
Art. 50. -
(1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează Casa corpului didactic, subordonată inspectoratului şcolar.
(2) Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Învăţământului.

CAPITOLUL VIII
Învăţământul postliceal

Art. 51. -
(1) Învăţământul postliceal se organizează de către Ministerul Învăţământului, din proprie iniţiativă sau la cererea agenţilor economici şi a altor instituţii interesate.
(2) Nomenclatorul specializărilor şi al grupelor de specializări se stabileşte de Ministerul Învăţământului, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la propunerea factorilor interesaţi.
(3) Persoanele care solicită organizarea unei şcoli postliceale sau şcolarizarea în cadrul acestui tip de învăţământ asigură finanţarea acestora, prin contract cu Ministerul Învăţământului. Fac excepţie şcolile sanitare postliceale de stat, care sunt finanţate de Ministerul Învăţământului.
(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.
(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani.
Art. 52. -
(1) Admiterea în învăţământul postliceal se face prin concurs.
(2) Au dreptul să se înscrie la concursul de admitere absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat. La concursul de admitere în şcolile sanitare postliceale se pot înscrie numai absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat.
(3) Probele şi condiţiile de concurs, numărul de locuri şi metodologia de desfăşurare a concursului de admitere se stabilesc de Ministerul Învăţământului, în cooperare cu iniţiatorii.
Art. 53. -
(1) Învăţământul postliceal se încheie cu examen de absolvire.
(2) Promovarea examenului de absolvire dă dreptul la obţinerea unui certificat care atestă profesia însuşită.
(3) În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut de două ori în decurs de 3 ani de la absolvire.
Art. 54. - Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învăţământul postliceal.

CAPITOLUL IX
Învăţământul superior

Art. 55. - Învăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ şi de cercetare: universităţi, institute, academii, conservatoare şi colegii universitare.
Art. 56. - Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior se face prin lege.

Secţiunea 1
Organizarea învăţământului universitar

Art. 57. - Învăţământul universitar are caracter deschis şi se organizează sub formă de:
a) învăţământ universitar de scurtă durată;
b) învăţământ universitar de lungă durată.
Art. 58. - Învăţământul universitar de stat este gratuit, cu excepţia taxelor percepute pentru înscrierea la concursul de admitere, înmatriculări şi reînmatriculări, reexaminări, repetenţie şi repetarea examenului de absolvire sau de licenţă. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activităţi didactice neincluse în planul de învăţământ, solicitate de studenţi şi aprobate de consiliul facultăţii. Cuantumul taxelor se stabileşte de către senatele universitare.
Art. 59. -
(1) Pot participa la admiterea în învăţământul universitar absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învăţământului. Concursul de admitere se poate organiza în două sesiuni.
(2) Absolvenţii de liceu, care au obţinut într-unul dintre ultimii 2 ani de studii distincţii la olimpiade şcolare internaţionale, concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învăţământul universitar fără susţinerea concursului de admitere la acele facultăţi sau secţii de specialitate la care admiterea conţine în probele de concurs disciplina la care au fost distinşi.
(3) Cifra de şcolarizare în învăţământul universitar de stat se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, pe baza studiilor de prognoză şi la propunerea senatelor instituţiilor de învăţământ superior.
(4) În învăţământul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar.
Art. 60. -
(1) Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral şi fără frecvenţă. Formele de învăţământ seral şi fără frecvenţă pot fi organizate numai de către instituţiile de învăţământ care au şi cursuri de zi.
(2) Durata studiilor în învăţământul seral şi în cel fără frecvenţă este mai mare cu un an decât cea prevăzută pentru învăţământul de zi.
(3) Diplomele sau certificatele de absolvire eliberate de instituţiile de învăţământ superior pentru specializările acreditate sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită.
(4) Studenţii pot urma concomitent două specializări, dacă îndeplinesc condiţiile de admitere cerute. Studenţii respectivi pot beneficia de bursă de stat pe durata maximă a unei specializări.
(5) Absolvenţii cu diplomă de licenţă pot urma o a doua specializare, fără concurs de admitere, în condiţiile stabilite în Carta universitară.
Art. 61. -
(1) În instituţiile de învăţământ superior pot fi înscrişi şi studenţi străini, în conformitate cu prevederile legale.
(2) Cetăţenii străini care studiază în România în învăţământul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiază de burse din partea statului român, plătesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.

Secţiunea a 2-a
Învăţământul universitar de scurtă durată

Art. 62. -
(1) Învăţământul universitar de scurtă durată este de 3 ani, cu excepţia cazului prevăzut de art. 64 alin. (2), şi este organizat în colegii universitare, în cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de lungă durată.
(2) Înfiinţarea colegiilor universitare se aprobă de către Ministerul Învăţământului, la propunerea senatului instituţiei de învăţământ superior.
Art. 63. -
(1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevăzute pentru învăţământul universitar de lungă durată.
(2) Studiile în învăţământul universitar de scurtă durată se încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza criteriilor elaborate de către Ministerul Învăţământului şi a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolvenţii primesc diplome în care se specifică domeniul specializării dobândite.
(3) Absolvenţilor care nu au promovat examenul menţionat la alin. (2) li se aplică prevederile prezentei legi.
Art. 64. -
(1) Colegiile cu profil pedagogic asigură pregătirea de institutori pentru învăţământul preşcolar şi primar; aceştia dobândesc specializarea şi pentru predarea în învăţământul gimnazial, după caz, a unei discipline: limbă străină, muzică, desen sau educaţie fizică.
(2) Durata studiilor la colegiul pedagogic este de 2 ani, pentru absolvenţii liceelor pedagogice, şi de 3 ani, pentru absolvenţii liceelor cu alt profil.
(3) În cadrul colegiilor pedagogice funcţionează serii paralele, cu planuri de învăţământ diferite, în raport cu durata şcolarizării.
Art. 65. -
(1) Absolvenţii cu diplomă ai colegiilor universitare pot continua studiile în învăţământul universitar de lungă durată, în cadrul profilului studiat iniţial sau apropiat, prin concurs, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul instituţiei de învăţământ superior primitoare. Criteriile de înscriere se stabilesc de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată.
(2) Candidaţii admişi vor susţine examenele de diferenţă stabilite de consiliile facultăţilor. În urma promovării examenelor de diferenţă, candidaţii vor fi înscrişi în anul III al învăţământului universitar de lungă durată.

Secţiunea a 3-a
Învăţământul universitar de lungă durată

Art. 66. -
(1) Învăţământul universitar de lungă durată se desfăşoară în universităţi şi în alte instituţii echivalente, precum: institute, academii, conservatoare, în facultăţi şi la specializări autorizate sau acreditate.
(2) Înfiinţarea de noi facultăţi se aprobă de către Ministerul Învăţământului, iar structura acestora, de către senatele universitare.
Art. 67. -
(1) Durata studiilor la cursurile de zi în învăţământul universitar de lungă durată este, în funcţie de profil, de 4-6 ani şi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I.
(2) Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă, care constă în proiect sau lucrare de diplomă şi în probe generale şi de specialitate. Criteriile de organizare a examenului de licenţă se stabilesc de către Ministerul Învăţământului, iar metodologia, de către senatele universitare.
(3) Absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
(4) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţă primesc, la cerere, un certificat de studii şi copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susţine examenul de cel mult două ori, în decurs de 5 ani de la absolvire.
(5) Titulatura diplomei de licenţă se stabileşte de către Ministerul Învăţământului, în conformitate cu standardele internaţionale.
(6) Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă durată până în anul 1993 inclusiv sunt echivalente cu diploma de licenţă.
Art. 68. -
(1) Studenţii şi absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică sunt obligaţi să participe la activităţile Departamentului pentru pregătirea personalului didactic.
(2) Departamentul funcţionează în instituţiile de învăţământ superior, pe bază de regulament, şi are planuri de învăţământ distincte, care cuprind discipline de pregătire teoretică şi practică în domeniile pedagogiei, psihologiei, logicii, sociologiei şi metodicii de specialitate. În realizarea activităţilor proprii, departamentul este sprijinit de facultăţile de profil.
(3) Pregătirea studenţilor prevăzută la alin. (1) şi (2) se realizează în regimul activităţilor didactice opţionale. Planurile de învăţământ ale departamentului sunt integrate în planurile de învăţământ ale facultăţilor de profil.
(4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitaţi să funcţioneze în calitate de cadre didactice.
(5) Absolvenţii învăţământului universitar pot profesa în învăţământ numai dacă fac dovada că au efectuat pregătirea prin disciplinele prevăzute la alin.
(2) sau vor efectua această pregătire în primii 3 ani de la angajare.
Art. 69. - Activităţile clinice din învăţământul medical superior de stat se organizează în unităţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sănătăţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitară proprie. Metodologia de organizare şi de desfăşurare a acestor activităţi se elaborează de către Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii.

Secţiunea a 4-a
Învăţământul postuniversitar

Art. 70. -
(1) Învăţământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii atestate prin diplomă de licenţă sau, după caz, diplomă de absolvire.
(2) Învăţământul postuniversitar se organizează în instituţii de învăţământ superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizează prin: studii aprofundate, doctorat, studii academice postuniversitare, studii de specializare şi cursuri de perfecţionare.
Art. 71. -
(1) Admiterea în învăţământul postuniversitar se face:
a) prin concurs, pentru studii aprofundate, pentru doctorat şi pentru studii academice postuniversitare;
b) la cerere, pentru studii de specializare şi cursuri de perfecţionare.
(2) Numărul locurilor pentru studii aprofundate, pentru doctorat şi pentru studii academice postuniversitare este aprobat de:
a) senatele instituţiilor de învăţământ superior, pentru cele acoperite prin taxe sau subvenţionate din alte surse decât cele de la bugetul de stat;
b) Ministerul Învăţământului, pentru cele subvenţionate de la bugetul de stat.
Art. 72. -
(1) Studiile aprofundate au durata de 1-2 ani şi pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă de licenţă.
(2) Concursul de admitere pentru studii aprofundate se organizează pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Învăţământului.
(3) Cifra de şcolarizare şi reţeaua învăţământului de studii aprofundate se aprobă de către Ministerul Învăţământului.
(4) Studiile aprofundate se încheie cu o dizertaţie. Absolvenţii primesc diplomă de studii aprofundate - magister sau master.
(5) Cursanţii învăţământului de studii aprofundate beneficiază de gratuitatea studiilor şi de burse, în conformitate cu prevederile legii.
Art. 73. -
(1) Doctoratul este o formă superioară de învăţământ şi de cercetare.
(2) Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii învăţământului universitar de lungă durată, cu diplomă de licenţă.
(3) Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari sau cercetători ştiinţifici principali gradul I, cu titlu de doctor.
(4) Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului învăţământului.
(5) Doctoratul este organizat, cu şi fără frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior şi în institutele de cercetare ştiinţifică aprobate de Ministerul Învăţământului, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, pe baza criteriilor de acreditare în acest scop.
(6) Doctoratul se încheie cu o teză susţinută public şi evaluată de o comisie de specialişti, propusă de organul de conducere a instituţiei organizatoare, avizată de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi aprobată de ministrul învăţământului. Comisia este alcătuită dintr-un preşedinte, conducătorul de doctorat, şi din cinci referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţifică deosebită, cu titlu de doctor în domeniu, dintre care patru nu funcţionează în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusă, referenţii oficiali vor fi retribuiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţământului.
(7) Titlul ştiinţific de doctor se acordă de către conducerea instituţiei organizatoare şi se confirmă de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de pe lângă Ministerul Învăţământului. Pe baza ordinului ministrului învăţământului, se eliberează diploma de doctor de către instituţia acreditată.
(8) Organizarea şi desfăşurarea doctoratului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 74. -
(1) Pe lângă instituţiile de învăţământ superior se pot organiza şcoli de studii postuniversitare, pentru absolvenţii cu diplomă de licenţă. Şcolile de studii postuniversitare se pot înfiinţa şi ca instituţii independente, prin lege, inclusiv în străinătate.
(2) Studiile în şcolile de studii postuniversitare au durata de 2-3 ani şi se finalizează cu examen de diplomă. Absolvenţii primesc diplomă de studii academice postuniversitare.
(3) Absolvenţii şcolilor de studii postuniversitare se pot înscrie la concursul de admitere la doctorat în specializarea obţinută.
Art. 75. -
(1) Studiile postuniversitare de specializare au durata de cel puţin un an, în funcţie de profil, şi pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă de licenţă. Durata studiilor este propusă de senatele universitare şi este aprobată prin ordin al ministrului învăţământului.
(2) Studiile de specializare se încheie cu dizertaţie sau examen. Absolvenţilor li se eliberează certificat de specializare postuniversitară.
Art. 76. -
(1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare au durata de cel mult un an, în funcţie de profil, şi pot fi urmate de absolvenţii cu diplomă din învăţământul universitar. Durata cursurilor este stabilită de senatul universitar.
(2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă durată din învăţământul preuniversitar participă periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Învăţământului.
(3) Cursurile postuniversitare de perfecţionare se încheie cu colocviu. Absolvenţii primesc certificat de absolvire.
Art. 77. - Pentru organizarea activităţilor de pregătire postuniversitară, prevăzute la art. 74, instituţiile de învăţământ superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţară sau din străinătate. În acest caz, structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aprobă de Ministerul Învăţământului, la propunerea instituţiei de învăţământ superior iniţiatoare.
Art. 78. -
(1) Învăţământul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) Bursele de stat în învăţământul postuniversitar se obţin prin concurs.
Art. 79. - Învăţământul postuniversitar medical se organizează în forme specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Învăţământului şi a Ministerului Sănătăţii.

Secţiunea a 5-a
Cercetarea ştiinţifică în învăţământul superior

Art. 80. -
(1) În instituţiile de învăţământ superior se organizează activităţi de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, proiectare, consultanţă sau expertiză, care se desfăşoară în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unităţi proprii de cercetare ştiinţifică, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învăţământ şi de cercetare din ţară sau din străinătate.
(2) Unităţile de cercetare ştiinţifică se înfiinţează cu aprobarea senatelor universitare.
(3) Catedrele, departamentele şi unităţile de cercetare ştiinţifică sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţifică şi cu alte categorii de personal.
(4) Activitatea de cercetare ştiinţifică constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic şi, după caz, poate completa norma didactică.
(5) Studenţii pot participa la contracte de cercetare ştiinţifică din departamente, catedre şi unităţi de cercetare.
(6) Modul de organizare şi de desfăşurare a cercetării ştiinţifice în instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin regulament aprobat de senatul universitar.
(7) Pentru activităţi de cercetare ştiinţifică specifice, în reţeaua Ministerului Învăţământului pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridică.
(8) Cercetarea ştiinţifică din învăţământul superior beneficiază gratuit de serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învăţământ.
Art. 81. -
(1) Programele de cercetare ştiinţifică fundamentală, precum şi alte programe de interes deosebit sunt finanţate, pe bază de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Învăţământului, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învăţământ. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluărilor făcute de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare.
(2) Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de cercetare aplicativă, precum şi activităţile de proiectare, consultanţă, expertiză, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Învăţământului, sunt finanţate, pe bază de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau activităţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare alocate altor ministere, precum şi din alte surse.
(3) Activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în institutele de cercetare ale Ministerului Învăţământului este finanţată de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi.
Art. 82. - Veniturile nete obţinute din realizarea programelor de cercetare ştiinţifică şi din activităţile de proiectare, consultanţă sau expertiză se utilizează, cu acordul coordonatorului de program şi cu avizul rectorului instituţiei de învăţământ superior, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare, precum şi pentru remunerarea personalului care a executat contractul.

Secţiunea a 6-a
Structura instituţiilor de învăţământ superior

Art. 83. - Instituţia de învăţământ superior cuprinde, de regulă, mai multe facultăţi, colegii universitare, departamente, catedre, unităţi de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie.
Art. 84. -
(1) Facultatea reprezintă unitatea funcţională de bază a instituţiei de învăţământ superior şi are în componenţă una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizată pe departamente şi catedre. Activitatea didactică în cadrul facultăţii se desfăşoară pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe.
(2) Facultăţile se individualizează prin:
a) condiţii de admitere şi absolvire;
b) programe de studiu;
c) domenii de specializare.
(3) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetători ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ.
Art. 85. - Colegiul universitar este unitatea funcţională subordonată instituţiei de învăţământ superior sau facultăţii.
Art. 86. - Departamentul constituie o structură subordonată instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, facultăţii, având funcţii didactice, de cercetare ştiinţifică, de proiectare şi de microproducţie. Organizarea departamentelor se stabileşte de către senatele universitare.
Art. 87. - Catedra este unitatea structurală de bază a facultăţii sau, după caz, a departamentului, care realizează activităţi de învăţământ şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic şi, după caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline.
Art. 88. - Instituţiile de învăţământ superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi a administra, singure sau în colaborare cu alte instituţii, unităţi şi centre de cercetare, centre pentru pregătirea resurselor umane, unităţi de microproducţie, loturi experimentale sau alte structuri instituţionale.

Secţiunea a 7-a
Autonomia universitară

Art. 89. -
(1) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior stabilite prin lege.
(2) Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică pe care o desfăşoară instituţia respectivă de învăţământ superior.
Art. 90. -
(1) Comunitatea universitară cuprinde totalitatea persoanelor care desfăşoară activitate didactică, de cercetare ştiinţifică şi de proiectare, precum şi pe cei care studiază într-o instituţie de învăţământ superior.
(2) Comunitatea universitară foloseşte în activitatea sa personal auxiliar şi administrativ.
Art. 91. -
(1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior de stat.
Art. 92. -
(1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementează viaţa comunităţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituţiei de învăţământ superior, adoptată de senatul universitar, în condiţiile legii.
(2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, ale activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, ale administrării şi ale finanţării.
(3) Autonomia universitară se realizează, în principal, prin: programarea, organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ; organizarea cercetării ştiinţifice şi a documentării; stabilirea specializărilor; stabilirea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice, în acord cu standardele naţionale; admiterea candidaţilor la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învăţământului; selectarea şi promovarea personalului didactic şi ale celorlalte categorii de personal; stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice; acordarea, în condiţiile legii, a titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice; stabilirea formelor de studiu postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Învăţământului şi cu alte autorităţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizează diplomele şi certificatele proprii emise; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare din ţară şi din străinătate; eligibilitatea tuturor organismelor de conducere, prin vot secret; stabilirea necesităţilor financiare şi materiale; rezolvarea problemelor sociale ale comunităţii universitare; folosirea fondurilor şi gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale; acordarea, din fonduri proprii, a burselor de studiu şi de cercetare, distincte de cele atribuite potrivit altor reglementări legale; asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar; organizarea şi controlul tuturor serviciilor economico-gospodăreşti; găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea activităţii culturale şi sportive; înfiinţarea fundaţiilor; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii.
(4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii şi răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenţi şi cursanţi străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Învăţământului.
Art. 93. -
(1) Membrii comunităţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.
(2) Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat şi se confirmă prin ordin al ministrului învăţământului. O persoană nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din funcţie de către senatul universitar prin aceeaşi procedură folosită la numire.
(3) Ministrul învăţământului poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învăţământ superior, de stat sau particular, acreditate.
Art. 94. -
(1) În instituţiile de învăţământ superior, studenţii pot fi reprezentaţi în consiliile facultăţilor şi în senatele universitare, în proporţie de cel mult 1/5 din numărul membrilor acestor consilii, în condiţiile stabilite prin Carta universitară.
(2) Protecţia membrilor comunităţii universitare în activitatea profesională şi în spaţiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la deontologia universitară se analizează şi se soluţionează la nivelul consiliilor facultăţilor şi al senatului.
(3) Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte regulamentele interne ale instituţiei de învăţământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.
Art. 95. - Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin Carta universitară sau prin lege.
Art. 96. - La nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Învăţământului şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii.

CAPITOLUL X
Învăţământul militar

Art. 97. - Învăţământul militar este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal; învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari şi subofiţerilor; învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor şi specialiştilor; învăţământ postuniversitar. Perfecţionarea pregătirii cadrelor militare se realizează în instituţii de învăţământ distincte.
Art. 98. - Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul militar se stabilesc de către Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecărei arme şi trepte de învăţământ.
Art. 99. - Planurile de învăţământ pentru învăţământul militar liceal, postliceal şi superior se elaborează de către Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, fiind avizate de către Ministerul Învăţământului.
Art. 100. - Diplomele de absolvire a instituţiilor militare de învăţământ şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.
Art. 101. - Admiterea şi procesul de învăţământ în instituţiile militare de toate nivelurile se desfăşoară în limba română.
Art. 102. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învăţământului militar, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

CAPITOLUL XI
Învăţământul particular

Art. 103. -
(1) Învăţământul particular constituie o alternativă la învăţământul de stat sau îl completează.
(2) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate fac parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, în concordanţă cu reglementările legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ.
(4) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.
Art. 104. - Învăţământul particular funcţionează potrivit legii, dacă:
a) este organizat şi funcţionează pe principiul nonprofit;
b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste;
c) respectă standardele naţionale.
Art. 105. -
(1) Învăţământul particular preuniversitar cuprinde grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, şcoli profesionale şi de ucenici, licee şi şcoli postliceale.
(2) Grădiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile profesionale şi de ucenici se pot înfiinţa cu autorizarea inspectoratului şcolar, în baza documentaţiei de evaluare.
(3) Liceele şi şcolile postliceale se pot înfiinţa cu avizul inspectoratului şcolar şi aprobarea Ministerului Învăţământului, în baza documentaţiei de evaluare.
Art. 106. -
(1) Criteriile de evaluare pentru învăţământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară.
(2) Standardele corespund fiecărui criteriu şi indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferenţiate în funcţie de nivelul de învăţământ şi sunt stabilite de Comisia de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preşcolar şi Preuniversitar, care se înfii
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one